Preacuvioasa domnita, ciorba si pastele cu sos alb

Va mai amintinti de amicul meu care a intalnit o imbecila preacuvioasa domnita, care nu suge pula pentru ca ea nu e curva? Aia care tine “post” de 15 ani, dupa ce a divortat de sotul infam care, culmea, dupa ce ca o luase de nevasta mai voia sa o si futa? Eh, daca nu va mai aduceti aminte, gasiti detaliile aici. Se pare ca saga continua, ca doar am mentionat ca e relatie cu potential de oficializare si nu doar o aventura insipida in asternuturi, la drum de seara. Deja m-am declarat fanul numarul unu, doi si trei al acestei telenovele cu parfum de provincie, asa ca recunosc cu mana pe inima, ca a devenit my guilty pleasure. Parol!

Din cate mi s-a relatat, protagonistii (amicul asta al meu si imbecila preacuvioasa domnita) au hotarat sa ia lucrurile incet, ca deh, madame e cu sechele din fosta casnicie (care s-a terminat acum 15 ani. WTF?!), ca are nevoie de incredere, ca mai are nu stiu ce rahaturi de rezolvat cu niste acte pentru un transfer de proprietate catre copil (sa mor daca vad legatura), in fine, in cateva luni rezolva, isi ia si permisul (doamne fereste!) si sa te tii atunci. Paranteza:

Continue reading “Preacuvioasa domnita, ciorba si pastele cu sos alb”

Iubire online

De cand cu atatea retelele de socializare (sau cum dracu` se numesc), retina mea este agresata zilnic de “iubirea demonstrata exagerat, exhaustiv si, uneori exclusiv, online”. Deh, eu antisociala din fire, ma impac mai greu cu socializarea, fie ea si virtuala. Si oricat de suflet sensibil, inocent si nevinovat as fi, procesez cu greu grobianismul ridicat la rang de arta.

Reteta e simpla: se iau un el si o ea sub forma de cuplu si li se da pe mana un device foto-video. Nu tre` se fie vreo scula profi; e de ajuns sa imortalizeze exemplarele. Daca mai are si vreun programel de editare, e si mai bine. Si incepe.

Continue reading “Iubire online”

Preacuvioasele sfinte sarace cu duhul

Acum cateva saptamani, am avut o discutie halucinanta cu un amic despre dogmele ideologice intr-ale sexului. Dar atat de halucinanta, incat mi-a explodat creierul, am murit si inviat precum Lazar, m-am hiperventilat pana la paroxism, de a trebuit sa ma spal pe ochi cu apa vie precum Fat-Frumos in lupta cu Zmeul, iar la final am ramas mai inmarmurita decat o statuie a lui Rodin.

Si se facea ca amicul asta al meu, a cunoscut o tanara domnita, cu care, pare-se ca sunt semne de ceva mai mult decat o meschina tavaleala nocturna. Momentan sunt in faza de tatonare, sau cum ar spune un poet contemporan: “sa ii lasam sa se cunoasca mai bine” (nu mai retin la ce era reclama). Zic “bravo, cojones! Sa fie

Continue reading “Preacuvioasele sfinte sarace cu duhul”

Oare stii de ce am ochii verzi?

4 a.m. Un Kent, doi Kent, Jack… Trei Kent, patru Kent, Jack… Jack, cinci Kent, Jack… Jack…

E atat de liniste. O liniste din aia apasatoare. E atat de liniste desi gandurile mele galopeaza intr-un nor de fum si un zgomot asurzitor. Urla cu  forta a o mie de furtuni. Demonii incep sa iasa usor din abisul intunecat in care i-am exilat. Se tarasc la suprafata si ma cuprind intr-un dans macabru. Fantome din vremuri demult apuse mi se perinda prin fata zambindu-mi zeflemitor. Aud cum arde tutunul la fiecare fum tras adanc in piept. Aud cum aluneca lichidul din pahar. Si arde… imi arde gatul si sufletul. Aud cum

Continue reading “Oare stii de ce am ochii verzi?”

Scoala (ajutatoare) de soferite

Azi dimineata am hotarat ca nu ma voi enerva in trafic. Ba am plecat chiar mai devreme de acasa ca sa am marja de timp necesara serenitatii la volan. Spotify conectat, Waze setat, cafeaua, tigarile, ochelarii de soare, volum suficient, practic zen-ul absolut ce sa mai la deal la vale! Si cum ma cablam/conectam/pregateam eu asa dis de dimineata, imi arunc ochii in retrovizoare si vad ca venea agale o masina din capatul celalalt al strazii. Cam nehotarata ea asa ca ba accelera, ba incetinea, in fine. Continuandu-mi ritualul am decis sa o ignor dupa ce am constatat ca are suficient loc sa treaca pe langa. Si astept, si astep, si iar mai astept sa depaseasca (eu pe loc fiind) si nimic. Evident ca imbecila fiinta gingasa din spatele volanului se oprise si gesticula haotic in timp ce probabil imi ura o zi minunata si toate cele bune neamurilor. Asa vecini altruisti am eu – nu iti zic doar tie de sanatate, ci si intreg arborelui tau genealogic. Ba chiar te intreaba si de cei trecuti la cele sfinte. Oameni deosebiti, mon cher! Mai si asa se agita fata asta, in masina ei imensa (cam cat doua cutii de chibrite) si asa nervoasa era, ca parca am inceput sa ma simt vinovata.

Continue reading “Scoala (ajutatoare) de soferite”

Stalinskaya – pentru cei puternici

Citeam mai devreme un articol despre cat de puternice sunt femeile si cum au ele nevoie de barbati adevarati, luptatori, capabili si inteligenti. Articolul in sine, dragutel el asa, insa eu nu prea empatizez cu ideile care au tente matriarhale. Asadar, mi-am luat paharul cu vin din dotare si pachetul de tigari si am facut o cercetare de piata. Cum unde? In sectiunea de comentarii. Acolo afli intotdeauna tot, ba chiar si ce nu vrei. E ca si cum tastatura le dezleaga limbile si le pune piedica la neuronii aia puternici 🙂 ))))

Deci, intrebare de 1 miliard de puncte:

Continue reading “Stalinskaya – pentru cei puternici”